M-am trezit dintr-un vis ciudat. Se făcea că mă rătăcisem, cautând ceva. Teama de singurătate a cuprins copilul din mine. Fiori reci îmi încălzeau broboanele înghețate care-mi alunecau pe șira spinării. Orbecăind, îmi căutăm sticla cu apă, pachetul de țigări

Cică imnul Rapidului ar fi cel mai tare. Posibil, nu zic ba. Mare competiție nici n-ar avea, oareșce de la Craiova, poate. Și ăla în mod nefast legat de și mai nefastă lighioană, marfarul cu rime și rât al literaturii

Mâine mă văd cu ciocoflenderii ăia din Cluj. Ce le spun? O să le zic povestea aia din tren. Le-am mai zis-o, oare? Și ce dacă, lor le place să mă asculte. Cui nu-i place, îl invit să-mi giugiulească bărzoiul.

Cereale cu lapte, micul dejun al campionilor învinși, fulgi moi înecați într un lichid alb suspect, reciclare de copilărie ambalată în carton lucios, ce aiureală, să numești asta hrană, când e doar preludiul perfect pentru un diabet cu zâmbet, mesteci

Până s-o aud pe aia care a zis că bamele și prazul sunt mâncate de săraci, eram sărac și nu-mi puteam da seama. Praz am mai mâncat, ce-i drept, dar bame încă nu. Mă duc să caut și să-mi prepar

Sătul fiind de zeități și demoni inventați de sfinți părinți, de povești nemuritoare cu promisiuni deșarte și pedepse pentru păcatul de a fi, mi-am luat inima-n dinți. Nu simt nevoia de a găsi țapi ispășitori pentru propriile-mi decizii și nici

De vreo două zile, nu-i mai tace ciocul. Strigă, fluieră, se dă de ceasul morții, apoi plânge cu sughițuri și suspină. Are o mină plouată, se enervează, fluieră și înjură motanul, în limba lui maternă. Poli e poliglot. Ce-ți veni?

Larmă mare-n păsăret, o cioară-și ceartă puii, de ochii lumii și ai buhăi. Buha-i bătrână, de mult rămasă văduvioară, stă-n cuibu-i ponosit și veghează tot ce se întâmplă pe afară. Amu, cică, dis de dimineață, văzut-a puii cei de cioară

Ea îi scrie că ar bea o cafea, el răspunde doct despre cofeină și somn, ea insistă, descrie aroma dulce amară, el detaliază nivelul de prăjire, ea trimite un (), tăcut și rotund, el se întreabă dacă e o ceașcă

Pe strada Maternității, vis-à-vis de cimitirul Învierea, gard în gard cu bodega La ultimul popas, stă scris cu litere de-o șchioapă La trei sicrie, afacerea groparului Mitică Parizianul. Încă de la intrare, Mitică-și preia clienții și îi prelucrează-n mare stil.