Ce-i cu mutra asta la tine? Zâmbește-ți, dacă mă vezi, ești viu, stă scris pe bilețele lipite pe oglinda din baie. Un zâmbet suav îmi răsare-n colțul gurii. Trage aer în piept, citesc în timp ce deschid fereastra. O fac.

Prin pleiada de vloggeri, era și el, unul dintre cei mai celebri, își zicea Gigi Gucci, deși purta Abibas și-l chema Gigel Băloiu, nume predestinat, adesea bălind la tot ce vedea prin ferestrele restaurantelor fine dining sau haute cuisine. Într-o

Dragă jurnal, azi mi-am propus să nu. Nici măcar. Nici gând. Îmi propusesem să. Aș fi putut să. Probabil ar fi fost mai bine dacă aș. Dar, nu. E prea devreme. Îmi pun o cafea. Îmi aprind o țigară și

Urcă, încrezător, cu gând să coboare. Apasă butonul. Porni, încet, spre tartar. Acolo fusese repartizat, după o judecată aspră. Plictisit, își aprinse o ultimă țigară. Își propusese să se lase, imediat ce avea să ajungă la destinație. Trase un fum,

E lume multă-n biserică. Mă taie o pișare. Nu găsesc ieșirea. Simt că fac pe mine. Mă trezesc. Dau fuga-n baie. Am reușit. Alarma sună. E patru dimineața. Deschid frigiderul. Înfulecând ceva, mă-mbrac-n grabă. Trebuie s-ajung în stație, să nu

Mi se făcuse dor de diminețile-n care te sculai și mă trezeai, ridicând plapuma de pe mine, cerându-mi să te însoțesc la baie. Să știi că te-am iertat pentru că mă udai când eram mic și că mă stropeai pe